elabora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ELABORÁ, elaborez, vb. I.
Tranz. 1. A realiza, a da o formă definitivă unei idei, unei doctrine, unui text de lege etc.; a alcătui
1, a întocmi;
p. ext. a redacta.
2. A efectua operațiile necesare pentru extragerea de metale din minereuri sau pentru obținerea unor aliaje în stare topită în vederea turnării lor. – Din
fr. élaborer, lat. elaborare.elabora (Dicționar de neologisme, 1986)ELABORÁ vb. I. tr. 1. A formula, a da o formă definitivă unei idei, unui text, unei opere etc.; a crea.
2. A prepara, a lucra; a face anumite modificări. [< fr.
élaborer, it., lat.
elaborare].
elabora (Marele dicționar de neologisme, 2000)ELABORÁ vb. tr. 1. a crea, a redacta o operă, un text etc. 2. a efectua operațiile necesare pentru obținerea unui metal, a unui aliaj. (< fr.
élaborer, lat.
elaborare)
elabora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)elaborá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
elaboreázăelabora (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ELABORÁ, elaborez, vb. I.
Tranz. 1. A realiza, a da o formă definitivă unei idei, unei doctrine, unui text de lege etc.; a alcătui
1, a întocmi;
p. ext. a redacta.
2. A efectua operațiile necesare pentru extragerea de metale din minereuri sau pentru obținerea unor aliaje în stare topită în vederea turnării lor. — Din
fr. élaborer, lat. elaborare.elaborà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)elaborà v.
1. a face să sufere o transformare:
stomacul elaborează alimentele; 2. fig. a prepara cu îngrijire:
a elabora un proiect de lege.