ejector (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EJECTÓR, ejectoare, s. n. 1. Aparat care servește la evacuarea unui fluid dintr-un rezervor.
2. Dispozitiv la armele de vânătoare basculante, care, la deschiderea acestora, extrage și aruncă din țeavă tubul cartușului.
3. Dispozitiv folosit la casetofoane pentru scoaterea casetei din locașul ei. – Din
fr. éjecteur.ejector (Dicționar de neologisme, 1986)EJECTÓR s.n. 1. Aparat pentru evacuarea fluidelor dintr-un rezervor.
2. Dispozitiv la armele de vânătoare care servește la aruncarea din țeavă a cartușului percutat. [< fr.
éjecteur, germ.
Ejektor].
ejector (Marele dicționar de neologisme, 2000)EJECTÓR s. n. 1. dispozitiv pentru evacuarea unui fluid dintr-un rezervor prin efectul de aspirație și de antrenare a fluidului de către un alt fluid în mișcare. 2. dispozitiv la armele de vânătoare basculante care aruncă din țeavă cartușul percutat. 3. dispozitiv la casete pentru scoaterea casetei. (< fr.
éjecteur)
ejector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ejectór s. n.,
pl. ejectoáreejector (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EJECTÓR, ejectoare, s. n. 1. Aparat care servește la evacuarea unui fluid dintr-un rezervor.
2. Dispozitiv la armele de vânătoare basculante, care, la deschiderea acestora, extrage și aruncă din țeavă tubul cartușului.
3. Dispozitiv folosit la casetofoane pentru scoaterea casetei din locașul ei. — Din
fr. éjecteur.