denticul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DENTÍCUL, denticule, s. n. Element decorativ în relief de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornișelor. – Din
fr. denticule.denticul (Dicționar de neologisme, 1986)DENTÍCUL s.n. 1. Dinte foarte mic.
2. Element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. [Pl.
-le, (s.m.)
-li. / < fr.
denticule].
denticul (Marele dicționar de neologisme, 2000)DENTÍCUL s. n. 1. dinte foarte mic. 2. element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. (< fr.
denticule)
denticul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dentícul s. n.,
pl. dentículedenticul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DENTÍCUL, denticule, s. n. Element decorativ în relief de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornișelor. — Din
fr. denticule.