dentiform - explicat in DEX

dentiform (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DENTIFÓRM, -Ă, dentiformi, -e, adj. Care are forma unui dinte. – Din fr. dentiforme.

dentiform (Dicționar de neologisme, 1986)
DENTIFÓRM, -Ă adj. În formă de dinte. [< fr. dentiforme, cf. lat. dens – dinte, forma – formă].

dentiform (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DENTIFÓRM, -Ă adj. de forma unui dinte. (< fr. dentiforme)

dentiform (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dentifórm adj. m., pl. dentifórmi; f. dentifórmă, pl. dentifórme

dentiform (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DENTIFÓRM, -Ă, dentiformi, -e, adj. Care are forma unui dinte. — Din fr. dentiforme.