colora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLORÁ, colorez, vb. I.
Tranz. 1. A da unui obiect o anumită culoare cu ajutorul unei vopsele; a vopsi.
2. Fig. A da o nuanță expresivă stilului, exprimării etc., a nuanța, a reliefa. – Din
fr. colorer, lat. colorare.colora (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLORÁ vb. tr. 1. a da culoare, a vopsi. 2. (fig.) a reliefa, a face expresiv. (<fr.
colorer, lat.
colorare)
colora (Dicționar de neologisme, 1986)COLORÁ vb. I. tr. 1. A da culoare, a vopsi (în culori).
2. (
Fig.) A reliefa, a face expresiv, viu, bogat (stilul unei opere, felul de a scrie etc.). [Cf. fr.
colorer, it., lat.
colorare].
colora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colorá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
coloreázăcolorà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)colorà v.
1. a da o coloare:
soarele colorează fructele; 2. a aplica colori potrivite unui desen;
3. fig. a da o formă frumoasă lucrurilor rele.
colora (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLORÁ, colorez, vb. I.
Tranz. 1. A da unui obiect o anumită culoare cu ajutorul unei vopsele; a vopsi.
2. Fig. A da o nuanță expresivă stilului, exprimării etc.; a nuanța, a reliefa. — Din
fr. colorer, lat. colorare.