colontitlu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLONTÍTLU, colontitluri, s. n. Rând care se tipărește deasupra textului curent al fiecărei pagini de carte și care cuprinde titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc. –
Cf. fr. colonne-titre.colontitlu (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLONTÍTLU s. n. rând tipărit deasupra textului unei pagini, cu numele autorului cărții, titlul capitolului etc. (după germ.
Kolumnentitel)
colontitlu (Dicționar de neologisme, 1986)COLONTÍTLU s.n. (
Poligr.) Rând tipărit deasupra textului unei pagini care cuprinde numele autorului cărții, titlul capitolului etc. [Cf. germ.
Kolumnentitel, fr.
colonne-titre].
colontitlu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colontítlu (-ti-tlu) s.n., art.
colontítlul; pl.
colontítluri.colontitlu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLONTÍTLU, colontitluri, s. n. Indicație auxiliară care se tipărește deasupra textului curent al fiecărei pagini de carte și care cuprinde titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc. —
Cf. fr. colonne-titre.