colorant - explicat in DEX

colorant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
COLORÁNT, -Ă, coloranți, -te, adj. Care are proprietatea de a colora. ◊ (Substantivat, m.) Industria coloranților. – Fr. colorant.

colorant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLORÁNT, -Ă, coloranți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care are proprietatea de a colora. 2. S. m. Substanță, de obicei organică, cu care se colorează diverse produse (fibre textile, piele, materiale plastice etc.). Industria coloranților. – Din fr. colorant.

colorant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLORÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) care are însușirea de a colora. (<fr. colorant)

colorant (Dicționar de neologisme, 1986)
COLORÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanță) care are însușirea de a colora. [Cf. fr. colorant, it. colorante].

colorant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*coloránt, -ă adj. (d. a colora; fr. colorant). Care colorează: substanțe colorante. S. n., pl. e. Un colorant. V. boĭa.

colorant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coloránt¹ adj. m., pl. coloránți; f. colorántă, pl. coloránte

colorant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coloránt² s. m., pl. coloránți

colorant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
colorant a. care colorează.

colorant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLORÁNT, -Ă, coloranți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care are proprietatea de a colora. 2. S. m. Substanță, de obicei organică, cu care se colorează diverse produse (fibre textile, piele, materiale plastice etc.). Industria coloranților. — Din fr. colorant.