caracteristic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARACTERÍSTIC, -Ă, caracteristici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Însușire specifică predominantă, proprie unei ființe, unui lucru, unui fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul.
2. Adj. Care constituie trăsătura distinctivă a unei ființe, a unui lucru sau a unui fenomen.
3. S. f. Partea întreagă a unui logaritm.
4. S. f. Parametru sau dată tehnică utilizată pentru aprecierea comportării în exploatare a unui sistem tehnic sau a unui material.
5. S. f. Curbă care reprezintă modul cum variază o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv în funcție de o anumită variabilă. – Din
fr. caractéristique.caracteristic (Dicționar de neologisme, 1986)CARACTERÍSTIC, -Ă adj. Care caracterizează ceva sau pe cineva, constituindu-i trăsătura distinctivă. [Cf. fr.
caractéristique].
caracteristic (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARACTERÍSTIC, -Ă I.
adj. care constituie trăsătura distinctivă a cuiva sau a ceva. II. s. f. 1. însușire tipică predominantă, proprie unei ființe, unui lucru, fenomen etc. 2. partea întreagă a unui logaritm. 3. curbă reprezentând variația unei mărimi importante a unui sistem fizic sau tehnic în funcție de un anumit parametru. ◊ mărime, element care determină, dintr-un anumit punct de vedere, modul de funcționare a unui sistem tehnic. 4. (stat.) trăsătură cantitativă comună a unui fenomen sau proces social-economic. (< fr.
caractéristique)
caracteristic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARACTERÍSTIC, -Ă, caracteristici, -e, adj. Care constituie trăsătura distinctivă a unei ființe, a unui lucru sau a unui fenomen. –
Fr. caractéristique.caracteristic (Dicționaru limbii românești, 1939)*característic, -ă adj. (vgr.
harakteristikós). Care caracterizează, care distinge:
semn caracteristic. S. f., pl.
ĭ și
e. Semn distinctiv:
i e caracteristica pluraluluĭ masculin. Mat. Acea parte a logaritmuluĭ care arată unitățĭ întregĭ.
caracteristic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARACTERÍSTIC, -Ă, caracteristici, -ce, adj. 2. Care constituie trăsătura distinctivă a unei ființe, a unui lucru sau a unui fenomen. – Din
fr. caractéristique.caracteristic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)característic adj. m.,
pl. característici; f. característică, pl. característicecaracteristic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)caracteristic a. ce caracterizează:
literă caracteristică.caracteristic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARACTERÍSTIC, -Ă, caracteristici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Însușire specifică predominantă, proprie unei ființe, unui lucru, unui fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul.
2. Adj. Care constituie trăsătura distinctivă a unei ființe, a unui lucru sau a unui fenomen.
3. S. f. Partea întreagă a unui logaritm.
4. S. f. Parametru sau dată tehnică utilizată pentru aprecierea comportării în exploatare a unui sistem tehnic sau a unui material.
5. S. f. Curbă care reprezintă modul cum variază o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv în funcție de o anumită variabilă. — Din
fr. caractéristique.