marijuana (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARIJUÁNA s. f. Stupefiant asemănător cu hașișul, extras din frunzele unei specii de cânepă. [
Pr.:
marihuana] – Din
sp.,
fr. marijuana.marijuana (Dicționar de neologisme, 1986)MARIJUÁNA s.f. Stupefiant foarte răspândit în America, extras dintr-o specie de cânepă exotică. V.
hașiș. [Pron.
ma-ri-hua-na. / < sp.
marijuana].
marijuana (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARIJUANA HUÁ-NA/ s. f. stupefiant dintr-o specie de cânepă exotică. (< sp., marijuane)
marijuana (Dicționar de argou al limbii române, 2007)MARIJUANA iarbă, Mari, Maria, Marie, Marie-Jeanne, proiectul verde, verde.
marijuana (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)marijuána (hisp.) [
j pron.
h]
(-jua-) s. f., g.-d. art.
marijuáneimarijuana (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MARIJUÁNA [marihuána] (
cuv. sp.)
s. f. Stupefiant asemănător hașișului prin efecte și utilizări, preparat din florile și frunzele uscate de cânepă indiană (
Cannabissativa var. indica) și folosit sub formă de țigarete.