luxură - explicat in DEX

luxură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUXÚRĂ, luxuri, s. f. (Livr.) Viciu al celor ce se dedau fără reținere plăcerilor senzuale; desfrânare, concupiscență. [Var.: luxúrie s. f.] – Din fr. luxure, lat. luxuria.

luxură (Dicționar de neologisme, 1986)
LUXÚRĂ s.f. (Rar) Desfrânare, viciul celor care se dedau fără reținere plăcerilor senzuale. [Var. luxurie s.f. / < fr. luxure, cf. lat. luxuria – mare bogăție].

luxură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LUXÚRĂ s. f. viciu al celor care se dedau fără reținere plăcerilor senzuale; desfrânare, concupiscență. (< fr. luxure, lat. luxuria)

luxură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
luxúră (livr.) s. f., g.-d. art. luxúrii; pl. luxúri

luxură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUXÚRĂ, liauri, s. f. (Livr.) Viciu al celor ce se dedau fară reținere plăcerilor senzuale; desfrânare, concupiscență. [Var.: luxúrie s. f.] — Din ff. luxure, lat. luxuria.