luxuriant - explicat in DEX

luxuriant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUXURIÁNT, -Ă, luxurianți, -te, adj. (Despre vegetație) Extrem de abundent. [Pr.: -ri-ant] – Din fr. luxuriant, lat. luxurians, -ntis.

luxuriant (Dicționar de neologisme, 1986)
LUXURIÁNT, -Ă adj. (Despre vegetație) Abundent, bogat. [Pron. -ri-ant. / < fr. luxuriant, lat. luxurians].

luxuriant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LUXURIÁNT, -Ă adj. 1. (despre vegetație) care crește din abundență; bogat. 2. (fig.) exuberant, abundent, încărcat, (prea) plin de... (< fr. luxuriant, lat. luxurians)

luxuriant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*luxuriánt, -ă adj. (lat. luxúrians, -ántis, d. luxuriari, a crește exuberant). Care se dezvoltă exuberant: vegetațiunea luxuriantă a codrilor Americiĭ de Sud. Fig. Stil luxuriant, prea ornat.

luxuriant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
luxuriánt (-ri-ant) adj. m., pl. luxuriánți; f. luxuriántă, pl. luxuriánte

luxuriant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
luxuriant a. care se produce cu prisosință: vegetațiune luxuriantă.

luxuriant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUXURIÁNT, -Ă, luxurianți, -te, adj. (Despre vegetație) Extrem de abundent. [Pr.: -ri-ant] — Din fr. luxuriant, lat. luxurians, -ntis.