luxos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUXOS, -OÁSĂ, luxoși, -oase, adj. Fastuos, somptuos; bogat. ♦ (Despre persoane) Care se îmbracă elegant, care face lux
2, care poartă lucruri scumpe. –
Lux2 +
suf. -os. Cf. fr. luxueux.luxos (Dicționar de neologisme, 1986)LUXÓS, -OÁSĂ adj. Fastuos, somptuos; bogat. ♦ Elegant în îmbrăcăminte; făcut cu lux; de lux. [< fr.
luxueux].
luxos (Marele dicționar de neologisme, 2000)LUXÓS, -OÁSĂ adj. deosebit de elegant, de bogat; fastuos, somptuos. ◊ elegant în îmbrăcăminte. (< fr.
luxueux)
luxos (Dicționaru limbii românești, 1939)*luxós, -oásă adj. (d.
lux; fr.
luxueux). Ĭubitor de lux:
om luxos. Făcut cu lux:
haĭne luxoase. Adv. Cu lux:
a trăi luxos.luxos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)luxós adj. m.,
pl. luxóși; f. luxoásă, pl. luxoáseluxos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)luxos a. care desfășură lux:
casă luxoasă.luxos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUXÓS, -OÁSĂ, luxoși, -oase, adj. Fastuos, somptuos; bogat. ♦ (Despre oameni) Care se îmbracă elegant, care face lux
2, care poartă lucruri scumpe. —
Lux2 +
suf. -os. Cf. fr. luxueux.