țopăi - explicat in DEX

țopăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi.

țopăi (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
țopăí vb., ind. prez. pers. 1 țópăi / țopăiésc

țopăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie

țopăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] — Țop + suf. -ăi.

țopăĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
țópăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. țop, țup și rudă cu ceh. cupati, a tropoi încet. Bern. 1, 130). Iron. Sar saŭ dansez mult: copiiĭ țopăĭaŭ pin [!] casă, Ĭon a țopăit la horă. – Și țúpăĭ.

țopăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țopăì v. a sări într’un picior: ia privește cum țopăește AL. [V. țop!].