ștaif - explicat in DEX

ștaif (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘTAIF, ștaifuri, s. n. Întăritură de piele, de carton etc. care se pune în partea de la spate a încălțămintei, în jurul călcâiului, pentru păstrarea formei. ♦ Pânză specială care se pune în interiorul gulerelor, pentru a le menține forma. – Din germ. Steif[leder].

ștaif (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ȘTAIF s. n. 1. întăritură de piele, de carton la partea din spate a încălțămintei, în jurul călcâiului. 2. pânză specială pusă în interiorul gulerelor pentru a le menține forma. (< germ. Steif/leder/)

ștaif (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ștáif (-furi), s. n. – 1. Întăritură interioară a călcîiului la pantofi. – 2. (Arg.) Guler. Germ. steif „bățos; apretat” (Tiktin).

ștaif (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
ștaif s. n. sg. 1. eleganță. 2. prețiozitate. 3. pedanterie.

ștaif (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ștaif s. n., pl. ștáifuri

ștaif (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘTAIF, ștaifuri, s. n. Întăritură de piele, de carton etc. inserată între fețe și căptușeala încălțămintei, în partea dinapoi, pentru păstrarea formei. ♦ Pânză specială care se pune în interiorul gulerelor, pentru a le menține forma. — Din germ. Steif[leder].

ștaĭf (Dicționaru limbii românești, 1939)
ștaĭf n., pl. urĭ (germ. steif-leder, pele [!] țeapănă). Partea țeapănă care acopere [!] călcîĭu la încălțăminte.