ĭubeț - explicat in DEX

iubeț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IUBÉȚ, -EÁȚĂ, iubeți, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care iubește mult, care este pătimașă în dragoste. ♦ (Înv.) (Persoană) căreia îi place mult ceva, care este amatoare de... – Iubi + suf. -eț.

iubeț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iubéț (pop.) adj. m., s. m., pl. iubéți; adj. f., s. f. iubeáță, pl. iubéțe

iubeț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
iubeț m. iubitor: el era de felul lui mai iubeț CAR. [Slav, LĬUBIȚU].

iubeț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IUBÉȚ, -EÁȚĂ, iubeți, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care iubește mult, care este pătimașă în dragoste. ♦ (Înv.) (Persoană) care face pasiune pentru ceva, care își dorește mult un lucru. — Iubi + suf. -eț.

ĭubeț (Dicționaru limbii românești, 1939)
ĭubéț, -eáță adj. (vsl. lĭubĭcĭ). Vechĭ. Azĭ iron. Ĭubitor. Subst. Ĭubit, amant.