încheĭetor - explicat in DEX

încheietor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNCHEIETÓR, -OÁRE, încheietori, subst. 1. S. m. (În sintagma) Încheietor de pluton = fruntaș, caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton. 2. S. f. Cheotoare (la îmbrăcăminte). 3. S. f. Plantă erbacee cu florile galbene, pătate cu cafeniu, rău mirositoare (Sideritis montana). ♦ (Bot.; reg.) Vulturică. – Încheia + suf. -tor.

încheietor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ÎNCHEIETÓR, încheietori, s. m. 1. (Înv.; în sintagma) Încheietor de pluton = fruntaș, caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton. – Încheia + suf. -tor.

încheietor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
încheietór (înv.) s. m., pl. încheietóri

încheĭetor (Dicționaru limbii românești, 1939)
încheĭetór n., pl. oare. Cîrlig de încheĭat ghetele cu nasturĭ (fr. tire-bouton).