îmbălora (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)îmbălorá,
îmbăloréz, vb. I (reg.) a spune vorbe de ocară, a mustra pe cineva fără a fi vinovat.
îmbălora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îmbălorá (a ~) (
înv.,
pop.)
vb.,
ind. prez. 3
îmbăloreázăîmbălorà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îmbălorà v. a îmbăia (fig.):
îmi tot îmbălorez gura pe bărbat CR.