îmbălora - explicat in DEX

îmbălora (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
îmbălorá, îmbăloréz, vb. I (reg.) a spune vorbe de ocară, a mustra pe cineva fără a fi vinovat.

îmbălora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză

îmbălorà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
îmbălorà v. a îmbăia (fig.): îmi tot îmbălorez gura pe bărbat CR.