zircon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZIRCÓN s. n. Silicat natural de zirconiu, tetragonal, de obicei galben-portocaliu, roșu sau verde, foarte dur, folosit pentru obținerea bioxidului de zirconiu, iar cristalele limpezi ca pietre semiprețioase. – Din
fr. zircon.zircon (Dicționar de neologisme, 1986)ZIRCÓN s.n. Piatră prețioasă compusă din silicat natural de zirconiu. [< fr.
zircon].
zircon (Marele dicționar de neologisme, 2000)ZIRCÓN s. n. silicat natural de zirconiu. (< fr.
zircon)
zircon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zircón (mineral) s. n.
zircon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ZIRCÓN (‹
fr.)
s. n. Silicat natural de zirconiu, tetragonal, frecvent galben-portocaliu, roșu sau verde, adamantin, foarte dur. Formează cristale prismatice, granule, agregate de culoare galbenă-aurie, portocalie, roșie-brună, verzuie, uneori incolor. Deseori radioactiv. Este un mineral accesoriu frecvent în multe roci (granite, sienite, diorite, pegmatite bazice ș.a.). Se utilizează pentru obținerea dioxidului de zirconiu. Materie primă pentru
ind. ceramicii. Varietățile transparente – hiacintul (brun-roșu) și jargonul (galben cu luciu adamantin) – sunt pietre semiprețioase.
zircon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZIRCÓN s. n. Silicat natural de zirconiu tetragonal, de obicei galben-portocaliu, roșu sau verde, foarte dur, folosit pentru obținerea dioxidului de zirconiu, iar cristalele limpezi, ca pietre semiprețioase. — Din
fr. zircon.