zincui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZINCUÍ, zincuiesc, vb. IV.
Tranz. A acoperi un obiect de oțel, de fontă sau nemetalic cu un strat subțire de zinc pentru a-l feri de coroziune sau pentru a-i da un aspect decorativ; a zinca. –
Zinc +
suf. -ui.