zincuire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZINCUÍRE, zincuiri, s. f. Acțiunea de
a zincui și rezultatul ei; zincare. –
V. zincui.zincuire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zincuíre s. f. g.-d. art.
zincuírii; pl.
zincuírizincuire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZINCUÍRE, zincuiri, s. f. Acțiunea de
a zincui și rezultatul ei; zincare.
zincuire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZINCUÍRE, zincuiri, s. f. Acțiunea de
a zincui și rezultatul ei; zincare. —
V. zincui.