zincogravură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZINCOGRAVÚRĂ, (
2)
zincogravuri, s. f. 1. Tehnică a realizării clișeelor de zinc impermeabile prin gravare manuală sau mecanizată.
2. Clișeu executat prin zincogravură (
1). – Din
fr. zincogravure.zincogravură (Dicționar de neologisme, 1986)ZINCOGRAVÚRĂ s.f. Zincografie. ♦ Clișeu zincografic; reproducere după un astfel de clișeu. [< fr.
zincogravure].
zincogravură (Marele dicționar de neologisme, 2000)ZINCOGRAVÚRĂ s. f. zincografie (1). ◊ clișeu zincografic; reproducerea obținută. (< fr.
zincogravure)
zincogravură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zincogravúră (-co-gra-) s. f., g.-d. art.
zincogravúrii; (clișee) pl.
zincogravúrizincogravură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZINCOGRAVÚRĂ s. f. Tehnica preparării clișeelor de zinc impermeabile, realizate prin gravare manuală sau mecanizată. –
Fr. zincogravure.zincogravură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZINCOGRAVÚRĂ, (
2) zincogravuri,
s. f. 1. Tehnică a realizării clișeelor de zinc impermeabile prin gravare manuală sau mecanizată.
2. Clișeu executat prin zincogravură (
1). — Din
fr. zincogravure.