zigzagat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZIGZAGÁT, -Ă, zigzagați, -te, adj. În formă de zigzag. –
Zigzag +
suf. -at.zigzagat (Dicționar de neologisme, 1986)ZIGZAGÁT, -Ă adj. În formă de zigzag. [<
zigzag, după fr.
zigzagué].
zigzagat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zigzágat adj. m., pl.
zigzágați; f.
zigzágată, pl.
zigzágatezigzagat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZIGZAGÁT, -Ă, zigzagați, -te, adj. În formă de zigzag. – Din
zigzag +
suf. -at (după
fr. zigzagué).
zigzagat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZIGZAGÁT, -Ă, zigzagați, -te, adj. în formă de zigzag. —
Zigzag +
suf. -at.