zigzag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZIGZÁG, zigzaguri, s. n. Linie frântă care pare formată din mai multe litere Z puse cap la cap. ◊
Loc. adv. În zigzag = în formă de linie frântă, șerpuit. [
Var.:
zigzác s. n.] – Din
fr. zigzag, germ. Zickzack.zigzag (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)ZIGZÁG,
zigzáguri, s.n. ~ ◊ Loc. adv.
În zigzag (sau
în zigzaguri) = ~.
zigzag (Dicționar de neologisme, 1986)ZIGZÁG s.n. Șir de linii care formează alternativ între ele unghiuri ieșinde ori intrânde; linie frântă. ◊
În zigzag = în linie frântă. [< fr.
zigzag].
zigzag (Marele dicționar de neologisme, 2000)ZIGZÁG s. n. linie frântă. ♦ în ~ = zigzagat. (< fr.
zigzag)
zigzag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zigzág s. n. pl.
zigzágurizigzag (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZIGZÁG, zigzaguri, s. n. Linie frântă. ◊
Loc. adj. și
adv. În zigzag (sau
în zigzaguri) = în linie frântă, zigzagat. [
Var.:
zigzác s. n.] –
Fr. zigzag (
germ. zickzack).
zigzag (Dicționaru limbii românești, 1939)*zigzág n., pl.
urĭ (fr.
zigzag, d. germ.
zick-zack). Linie frîntă:
fulgeru face zigzagurĭ. În zigzag, făcînd zigzagurĭ:
un bețiv care merge în zigzag.zigzag (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zigzag n.
1. șir de linii formând între ele unghiuri alternativ ieșite și intrate;
2. fig. schimbări dese și alternative de purtare.
zigzag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZIGZÁG, zigzaguri,
s. n. Linie frântă care pare formată din mai multe litere Z puse cap la cap. ◊
Loc. adv. În zigzag = în formă de linie frântă, șerpuit. [
Var.:
zigzác s. n.] — Din
fr. zigzag, germ. Zickzack.