zgomota (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZGOMOTÁ, zgomotéz, vb. I.
Intranz. A face zgomot. (din
zgomot)
zgomota (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I.
Intranz. (Rar) A produce zgomote; a trosni. ♦ (Despre oameni) A face gălăgie, a vorbi tare. ♦ (Despre ape curgătoare) A șopoti, a susura. – Din
zgomot.