zețărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZEȚĂRÍE, (
2)
zețării, s. f. 1. Meseria de zețar.
2. Sală în care lucrează zețarii într-o tipografie; culegătorie. –
Zețar +
suf. -ie.zețărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zețăríe s. f.,
art. zețăría, g.-d. art. zețăríei; (secții)
pl. zețăríi, art. zețăríilezețărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZEȚĂRÍE, (2) zețării, s. f. 1. (
Înv.) Meseria de zețar.
2. Sală în care lucrează zețarii într-o tipografie. – Din
zețar +
suf. -ie.zețărie (Dicționaru limbii românești, 1939)zețăríe f. Meseria de zețar. Locu în care se zețuĭește.
zețărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zețărie f. meseria zețarului și locul unde zețuește.
zețărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZEȚĂRÍE, (
2)
zețării, s. f. 1. Meseria de zețar.
2. Sală în care lucrează zețarii într-o tipografie; culegătorie. —
Zețar +
suf. -
ie.