zețui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV.
Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din
germ. setzen.zețui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zețuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. zețuiésc, imperf. 3
sg. zețuiá conj. prez. 3
să zețuiáscăzețui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV.
Tranz. A așeza literele unui text în culegar, după manuscris; a culege. –
Germ. setzen.zețui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV.
Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. — Din
germ. setzen.