zeugmă - explicat in DEX

zeugmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZÉUGMĂ, zeugme, s. f. Figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se referă decât la unul dintre cele două substantive. – Din fr. zeugma.

zeugmă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
ZÉUGMĂ s.f. (sil. zeug-), g.-d. art. zéugmei; pl. zéugme

zeugmă (Dicționar de neologisme, 1986)
ZÉUGMĂ s.f. (Ret.) Construcție prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se raportează decât la unul dintre cele două substantive. [< fr. , lat., gr. zeugma].

zeugmă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ZÉUGMĂ [ZEUG-] s. f. figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se raportează decât la unul dintre substantive. (< fr. zeugma)

zeugmă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zéugmă (zeug-) s. f., g.-d. art. zéugmei; pl. zéugme

zeugmă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZÉUGMĂ, zeugme, s. f. Figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se referă decât la unul dintre cele două substantive. — Din fr. zeugma.