zeu - explicat in DEX

zeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZEU¹ interj. v. zău.

zeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZEU², zei, s. m. Divinitate păgână; idol. ♦ Fig. Om cu însușiri fizice și morale excepționale. ♦ (Fam.; ir.) Om cu putere, cu influență (politică); șef, conducător. ◊ Expr. A fi în secretele zeilor = a fi la curent cu lucruri cunoscute de cei mari, de conducători. – Lat. deus.

zeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zeu s. m., art. zéul; pl. zei, art. zéii

zeu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZEU², zei, s. m. Divinitate păgână, idol. ♦ Fig. Om cu însușiri fizice și morale excepționale. ♦ (Fam., ir.) Om cu putere (politică); șef, conducător. ◊ Expr. A fi în secretele zeilor = a fi la curent cu lucruri cunoscute numai de cei mari, de conducători. – Lat. deus.

zeu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZEU¹ interj. v. zău.

zeu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zeu m. 1. (rar) Dumnezeu: Hristos, zeul credinței, ieșit-au din mormânt AL.; 2. divinitate păgână, idol (sens particular limbei moderne); 3. fig. om de o mare superioritate: zeul poeziei. [Lat. DEUS; vechiu românește indiferent dumnezău și zău (sens conservat și în exclamațiunea omonimă)].

zeu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZEU¹ interj. v. zău.

zeu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZEU², zei, s. m. Divinitate păgână; idol. ♦ Fig. Om cu însușiri fizice și morale excepționale. ♦ (Fam.; ir.) Om cu putere, cu influență (politică); șef, conducător. ◊ Expr. A fi în secretele zeilor = a fi la curent cu lucruri cunoscute numai de cei mari, de conducători. — Lat. deus.

zeŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
zeŭ m. (lat. dĕus. V. zăŭ, adiĭo, deific). Ps. S. ș. a. (Zeŭ și Zăŭ), Dumnezeŭ. Azĭ. Neol. Divinitate păgînească: Joĭe era zeu cel maĭ mare. Fig. Om superior: zeu poeziiĭ.