zeadă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZEÁDĂ s. f. (
Var.) Zadă.
zeadă (Dicționaru limbii românești, 1939)zeádă f., pl.
zede (lat.
taeda, pop.
daeda, copac rășinos, fachie; it.
teda, pv.
teo, cat.
teya, sp. pg.
tea. Cp. cu
zăgîrnă, d.
zaberna-taberna). Un fel de brad maĭ mic și stufos cu frunze lungĭ (
larix):
arde ca zeada. Fachie. – În Olt. Mold.
zadă, pl. tot
zede (
larix). La Panțu și
zad, m. În Pt.
zădar, m. În Bc.
zadră, pl.
zedre, ramură de pin uscată și întrebuințată ca fachie. V.
conifer.