zețui - explicat in DEX

zețui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

zețui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar, după manuscris; a culege. – Germ. setzen.

zețui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. — Din germ. setzen.