zdupăială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ZDUPĂIÁLĂ,zdupăieli, s. f. (Reg.) Faptul de a zdupăi. – Zdupăi + suf. -eală.
zdupăială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) zdupăiálă (pop.) s. f., g.-d. art. zdupăielíi; pl. zdupăiéli
zdupăială(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ZDUPĂIÁLĂ,zdupăieli, s. f. (Rar) Faptul de a zdupăi.
zdupăială(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ZDUPĂIÁLĂ,zdupăieli, s. f. (Pop.) Faptul de a zdupăi. — Zdupăi + suf. -eală.