zdup (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZDUP interj.,
s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul unei căderi precipitate sau al unor pași grei, apăsați.
2. S. n. (
Fam.) Închisoare. – Onomatopee.
zdup (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZDUP (2), zdúpuri, s. n. (Argou) ~ (
onomat.,
cf. hop, dup) [și
NODEX]
zdup (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zdup1 interj.
zdup (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zdup2 (fam.) s. n.
zdup (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZDUP interj. Cuvânt care imită zgomotul unei căderi precipitate sau al unor pași grei, apăsați. – Onomatopee.
zdup (Dicționar de argou al limbii române, 2007)zdup s. n. sg. închisoare
zdup (Dicționaru limbii românești, 1939)zdup și
zup, interj. care arată zgomotu uneĭ sărirĭ și a căderiĭ subite:
copiiĭ zdup peste gard ! V.
dupac, dupăĭ, țup.zdup (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZDUP interj.,
s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul unei căderi precipitate sau al unor pași grei, apăsați.
2. S. n. (
Fam.) închisoare. — Onomatopee.