zdroabă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZDROÁBĂ, zdroabe, s. f. (
Reg.) Oboseală; trudă; agitație, zbucium. – Din
zdrobi (derivat regresiv).
zdroabă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zdroábă (reg.) s. f., g.-d. art.
zdroábei; pl.
zdroábezdroabă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZDROÁBĂ, zdroabe, s. f. (
Reg.) Oboseală; agitație, zbucium. – Postverbal al lui
zdrobi.zdroabă (Dicționaru limbii românești, 1939)zdroábă f., pl.
e (d.
zdrobesc).
Trans. Zdruncin, zbucĭum:
după atîta zdroabă, nicĭ un folos !zdroabă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZDROÁBĂ, zdroabe, s. f. (
Reg.) Oboseală; trudă; agitație, zbucium. — Din
zdrobi (derivat regresiv).