zbârnâitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (
1)
zbârnâitori, -oare, adj., (
2, 3)
zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦
Fig. Sensibil, delicat, vibrant.
2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului.
3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [
Pr.: -
nâ-i-] –
Zbârnâi +
suf. -tor.