zarzavat - explicat in DEX

zarzavat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZARZAVÁT, zarzavaturi, s. n. Plante comestibile, cultivate în grădini, de la care se consumă mai ales frunzele și rădăcinile; verdețuri. – Din tc., bg. zarzevat.

zarzavat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
zarzavát (-turi), s. n. – Verdeață, legume. – Mr. zărzavate, megl. zărzăvat. Tc. (per.) zarzavat (Roesler 592; Șeineanu, II, 388; Lokotsch 1747), cf. ngr. ζαρζαβάτι, bg., sb. zarzavat. – Der. zarzavagiu, s. m. (vÎnzător de fructe și verdețuri), din tc. zarzavatci.

zarzavat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zarzavát s. n. pl. zarzaváturi

zarzavat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
zarzavat, zarzavaturi s. n. 1. (intl.) bani mărunți, mărunțiș. 2. (prst.) lipsă de câștiguri, jenă financiară a stabilimentului. 3. lucru lipsit de importanță. 4. dolari.

zarzavat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZARZAVÁT, zarzavaturi, s. n. Plante comestibile, cultivate în grădini; legume, verdețuri. – Tc. zerzavat.

zarzavat (Dicționaru limbii românești, 1939)
zarzavát n., pl. urĭ (turc. zarzavat, zerzevat, d. pl. ar. sebzevat, care vine d. pers. sebze, zarzavat, d. sebz, verde). Legume, verdeață: un cîmp de zarzavat, un chilogram de zarzavat. Pl. Felurĭ de zarzavat. – Și zerz- (Doc).

zarzavat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zarzavat n. pl. legume: vezi de zarzavaturile dela bucătărie ISP. [Turc. ZARZAVAT, lit. verdețuri].

zarzavat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZARZAVÁT, zarzavaturi, s. n. (Cu sens colectiv) Plante comestibile, cultivate în grădini, de la care se consumă mai ales frunzele și rădăcinile; verdețuri. — Din tc., bg. zerzevat.