zasc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZASC, záscuri, s. n. (
Trans.) Fiecare din căpătâiele de lemn pe care se așază buțile în pivniță; podval. (din magh.
ászok) [def. și
DLRLC]
zasc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)zasc (-curi), s. n. – Pană, ic, șină.
Mag. ászok (Cihac, II, 539). În
Trans.zasc (Dicționaru limbii românești, 1939)zasc n., pl.
urĭ (ung.
ászok).
Trans. Bucată de lemn care se pune supt [!] un butoĭ ca să nu-ĭ putrezească fundu orĭ ca să nu se clatine. (Se numește și
căpătîĭ, chezaș și
podval).
zasc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zasc n. lemne pe care s’așează buțile cu vin. [Origină necunoscută].