zarzavagiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZARZAVAGÍU, zarzavagii, s. m. Negustor de zarzavat; grădinar care cultivă zarzavaturi. – Din
tc. zerzevatçi.zarzavagiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zarzavagíu s. m., art.
zarzavagíul; pl.
zarzavagíi, art.
zarzavagíii (-gi-ii)zarzavagiu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)zarzavagiu, zarzavagii s. m. 1. hoț de mărunțișuri, găinar.
2. om naiv / credul.
zarzavagiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZARZAVAGÍU, zarzavagii, s. m. Negustor de zarzavat; grădinar care cultivă zarzavaturi. –
Tc. zerzavatçi.zarzavagiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zarzavagiu m. precupeț de legume. [Turc. ZARZAVATDJY].
zarzavagiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZARZAVAGÍU, zarzavagii, s. m. Negustor de zarzavat; grădinar care cultivă zarzavaturi. — Din
tc. zerzevatci.zarzavagiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)zarzavagíŭ m. (turc.
zarzavatcy). Cultivator saŭ vînzător de zarzavat. – Fem.
-gĭoaĭcă, pl.
e.