zarf - explicat in DEX

zarf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZARF, zarfuri, s. n. (Înv.) Suport metalic lucrat în filigran, pe care se punea felegeanul sau paharul cu ceai. – Din tc. zarf.

zarf (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
zarf (-furi), s. n. – Suport de metal al ceștilor de cafea. – Mr. zarfă. Tc. (arab.) zarf (Roesler 592; Șeineanu, II, 387; Lokotsch 2202; Ronzevalle 119), cf. ngr. ζάρφι, alb. zarfë, bg., ab. zarf.

zarf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zarf (înv.) s. n., pl. zárfuri

zarf (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZARF, zarfuri, s. n. (Înv. și arh.) Suport metalic lucrat în filigran, pe care se pune felegeanul sau paharul de ceai. – Tc. zarf.

zarf (Dicționaru limbii românești, 1939)
zarf n., pl. urĭ (turc. ar. zarf; ngr. zárfi). Tas, suport de pahar de ceaĭ orĭ de felegean, de care să poțĭ apuca ca să nu te frigă.

zarf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zarf n. suport din filigran la o ceașcă: doi arnăuți aduc cafele în felegene cu zarfuri AL. [Turc. ZARF].

zarf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZARF, zarfuri, s. n. (înv.) Suport metalic lucrat în filigran, pe care se punea felegeanul sau paharul cu ceai. — Din tc. zarf.