zamparalâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZAMPARALẤC, zamparalâcuri, s. n. (Turcism
înv.) Petrecere, chef, destrăbălare. – Din
tc. zamparalık.zamparalâc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zamparalâc n. desfrânare:
perì din pricina zamparalâcurilor și a ticăloșiilor POP. [Turc. ZAMPARALYK].
zamparalâc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZAMPARALẤC, zamparalâcuri, s. n. (
înv.) Petrecere, chef, destrăbălare. — Din
tc. zamparalik.