zamcă - explicat in DEX

zamcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZÁMCĂ, zămci, s. f. (În evul mediu, în Moldova) Întăritură, construcție întărită, fortăreață, cetate. – Din rus. zamka.

zamcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ZÁMCĂ, zămci, s. f. ~ (din sl. zamŭkŭ, sb. zamka, rus. zamok)

zamcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
zámcă (zắmci), s. f. – Fortificație. Sl. zamŭkŭ (Tiktin), cf. sb. zamka, rus. zamok. Sec. XVIII, înv.

zamcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zámcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zắmcii; pl. zămci

zamcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
zámcă f., pl. e și zămcĭ (vsl. zamŭkŭ, gen. zamka, îngrăditură; sîrb. zamka, laț; rus. zámok, castel). L. V. Îngrăditură de cetate: se auzeaŭ tunurile dînd din ocopurĭ și de pin [!] zămcĭ (Nec. 2, 259). V. sancă.

zamcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZÁMCĂ, zămci, s. f. (în Evul Mediu, în Moldova) întăritură, construcție întărită, fortăreață, cetate. — Din rus. zamka.