zamfir - explicat in DEX

zamfir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZAMFÍR, zamfire, s. n. (Înv. și pop.) Safir [Pl. și: zamfiruri] – Din sl. samfirŭ.

zamfir (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
zamfír (-re), s. n. – Varietate de corindon. – Var. zafir, safir, samfir. Mgr. σάμφειρος, sl. samfiru (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 130).

zamfir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zamfír (safir) (înv., pop.) s. n., pl. zamfíre

zamfir (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZAMFÍR, zamfire, s. n. (Înv.) Safir. [Pl. și: zamfiruri] – Slav (v. sl. samfirŭ < gr.).

zamfir (Dicționaru limbii românești, 1939)
zamfír, V. safir.

zamfir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zamfir n. pop. safir: palat de zamfir ISP. [Gr. mod.].

zamfir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZAMFÍR, zamfire, s. n. (înv. și pop.) Safir. [PI. și: zamfiruri] — Din sl. samfirŭ.