zâmbi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV.
Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde.
2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din
sl. zonbŭ „dinte”,
bg. zăbja se.