zaherea - explicat in DEX

zaherea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZAHEREÁ, zaherele, s. f. (Înv.) Provizii alimentare pe care țările române erau obligate să le pună la dispoziția oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahareá s. f.] – Din tc. zahire.

zaherea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
zahereá (-éle), s. f. – Provizii alimentare, tain. – Var. zahar(e)a. Mr. zaire. Tc. (arab.) zahire (Roesler 592; Șeineanu, II, 381; Lokotsch 2181), cf. ngr. ζαχερέ, alb. zaire, bg. zahare. Sec. XVIII.

zaherea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zahereá / zahareá (înv., reg.) s. f., art. zahereáua / zahareáua, g.-d. art. zaherélei / zaharélei; pl. zaheréle / zaharéle, art. zaherélele / zaharélele

zaherea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZAHEREÁ s. f. v. zaharea.

zaherea (Dicționaru limbii românești, 1939)
zahereá f., pl. ele, și zahará f. (în doc. și zahare, zahrea și zahirea, turc. [d. ar.] zahire, zehire, și [maĭ des] zahre). Vechĭ. Proviziunĭ, merinde (p. armată ș. a.): hambare, care de zaharea¹. Azĭ, Est (zahará). Mîncare preparată p. vite (tărîță cu apă, sare ș. a.).

zaherea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zaherea f. 1. od. proviziune (de primăvară și toamnă): jicnița cu toată zahereaua OD.; 2. od. trimiterea obligatorie a unei proviziuni de grâne la Cons- tantinopole: strânge zaherea de prin satele vecine GHICA; 3. azi, în Mold., tain pentru vite: zahereaua este de popușoiu de câte patru dimerlii pe zi. [Turc. ZAHIRÈ, proviant].

zaherea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZAHEREÁ, zaherele, s. f. (înv.) Denumire dată proviziilor (faină, unt, miere etc.) pe care Țările Române erau obligate să le dea oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahareá s. f.] — Din tc. zahire.