zaharoză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZAHARÓZĂ, zaharoze, s. f. Substanță din clasa zaharurilor, formată din combinarea unei molecule de fructoză cu o moleculă de glucoză, cu gust dulce, solubilă în apă și cu mare valoare nutritivă. – Din
fr. saccharose.zaharoză (Dicționar de neologisme, 1986)ZAHARÓZĂ s.f. Substanță cristalizată albă, dulce, care se extrage mai ales din trestia de zahăr și din sfeclă; sucroză; zahăr. [< fr.
saccharose].
zaharoză (Marele dicționar de neologisme, 2000)ZAHARÓZĂ s. f. substanță cristalizată, albă, dulce, din fructoză și glucoză, care se găsește în tulpina, rădăcina și fructele unor plante. (< fr.
saccharose)
zaharoză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zaharóză s. f., g.-d. art.
zaharózeizaharoză (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZAHARÓZĂ s. f. Substanță din clasa zaharurilor, formată din combinarea unei molecule de glucoză cu o moleculă de fructoză, cu gust dulce și cu mare valoare nutritivă; zahăr
(1). –
Fr. saccharose.zaharoză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZAHARÓZĂ s. f. Substanță din clasa zaharurilor, formată din combinarea unei molecule de glucoză cu o moleculă de fructoză, cu gust dulce, solubilă în apă și cu mare valoare nutritivă. — Din
fr. saccharose.