zaharea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZAHAREÁ, s. f. v. zaherea.zaharea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zahareá v.
zahereázaharea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZAHAREÁ, zaharele, s. f. (Turcism
înv.) Hrană, provizii (pentru armată). ♦ (
Reg.) Tain pentru vite preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.;
p. ext. nutreț, furaj. [
Var.:
zahereá s. f.] –
Tc. zahire.zahareà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zahareà f. V. zaherea.
zaharea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZAHAREÁ s. f. v. zaherea.