zăbun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂBÚN, zăbune, s. n. 1. Haină bărbătească purtată de țărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături.
2. Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări.
3. (
Înv.) Haină lungă, fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [
Var.:
zobón s. n.] – Din
bg. zabun.