zabran (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
zabrán, zabráne, s.n. (reg.) 1. pădurice rară. 2. insulă.
zabran (Dicționaru limbii românești, 1939)
zabrán n., pl. e (sîrb. za-bran, pădure oprită să se taĭe. V. braniște). Ban. Pădurice rară. Trans. (Háțeg). Insulă.
zabran (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zabran n. (Banat) pădurice rară. [Serb. ZABRAN, pădurice oprită].