zăbovi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (
Pop.)
1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia.
2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦
Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte.
3. Refl. (
Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [
Var.:
zăbăví vb. IV] – Din
sl. zabaviti.