zabit (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZABÍT s. m. (
Var.) Zabet.
zabit (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)zabít s. m. – Guvernator, militar, comandant. –
Var. zabet. Tc. zabit (Tiktin).
Sec. XVIII,
înv. –
Der. zabitlîc, s. n. (autoritate, putere); din
tc. zabitnik, înv.